Saltburn (2023): O călătorie întunecată prin excesele elitei britanice

Saltburn Este unul dintre acele filme care împarte opiniile, provoacă conversații intense și lasă o impresie de durată în mintea spectatorului. Scrisă și regizată de Emerald Fennell, cunoscută pentru debutul ei apreciat Tânără promițătoare (2020), Saltburn pătrunde în lumea aristocrației britanice cu un stil vizual îndrăzneț, o narațiune încărcată de tensiune psihologică și un ton provocator care nu se teme să provoace limitele bunului gust.

Lansat în 2023, filmul îmbină drama, comedia neagră, suspansul și critica socială, toate învăluite într-o atmosferă de decadență, dorință și manipulare. Cu o distribuție tânără, dar stelară, condusă de Barry Keoghan și Jacob Elordi, Saltburn Devine un studiu de caracter, o explorare a puterii de atracție și o satira despre excesele clasei superioare.

Rezumat

Oliver Quick (Barry Keoghan) este un tânăr student universitar dintr-un mediu umil care reușește să intre în prestigioasa Universitate Oxford datorită unei burse. Proscris și incomod din punct de vedere social, Oliver se luptă să se potrivească cu colegii săi privilegiați și aroganți.

Totul se schimbă atunci când se împrietenește cu Felix Catton (Jacob Elordi), un tânăr fermecător, carismatic și bogat, care pare interesat de Oliver dincolo de simpla cordialitate. Felix, într-un act de generozitate sau poate din plictiseală, îl invită pe Oliver să petreacă vara la luxosul său conac al familiei: Saltburn.

Odată ajuns în Saltburn, Oliver intră într-o lume nouă, marcată de extravaganță, secrete de familie, tensiune sexuală și complexitatea dorinței. Familia lui Felix – inclusiv sora lui Venetia (Alison Oliver), mama lui Rosamund (Rosamund Pike) și tatăl său Sir James (Richard E. Grant) – este pe cât de fascinantă, pe atât de deranjantă.

Pe măsură ce zilele trec, admirația lui Oliver pentru Felix se transformă în obsesie, iar aparentul calm aristocratic începe să se spargă. Ceea ce începe ca o poveste de integrare socială se transformă într-un thriller psihologic întunecat, cu răsturnări neașteptate și un final pe cât de controversat, pe atât de memorabil.

Distribuția principală

• Barry Keoghan ca Oliver Rapid: Keoghan oferă o performanță magistrală și tulburătoare, surprinzând transformarea personajului său cu nuanțe subtile care evoluează în nebunie.
• Jacob Elordi ca Felix CattonCu prezența sa fizică impunătoare și farmecul natural, Elordi îl joacă pe tânărul aristocrat cu un amestec de aroganță și căldură care îl face irezistibil și periculos.
• Rosamund Pike ca Elspeth CattonMama excentrică a lui Felix oferă o performanță care amestecă comedia și răceala, amintind de rolurile ei din trecut, dar cu o întorsătură mai decadentă.
• Richard E. Grant ca Sir James CattonPatriarhul familiei distras și absorbit de sine adaugă un strop de satiră aristocrației engleze.
• Alison Oliver ca Venetia CattonSora tulburată a lui Felix oferă un spectacol încărcat de intensitate emoțională.
• Carey Mulligan ca Pam, un prieten excentric al familiei, într-o apariție scurtă, dar foarte izbitoare.

Recenzii

Saltburn a primit recenzii mixte din partea presei de specialitate. În timp ce unii au lăudat direcția îndrăzneață a lui Fennell și performanțele distribuției, alții au pus sub semnul întrebării tonul extrem al filmului și unele dintre alegerile sale narative.

Puncte pozitive evidențiate de critici:

• Direcția stilistică: Emerald Fennell își demonstrează încă o dată capacitatea de a crea atmosfere unice, cu o estetică atent proiectată și un ritm care oscilează între contemplativ și frenetic.
• Spectacole: Barry Keoghan a fost apreciat pe scară largă pentru devotamentul său total față de rol. Portretul lui Oliver Quick a fost descris ca fiind „hipnotic” și „deranjant”, cu momente de vulnerabilitate și manipulare strălucitoare.
• Script provocatorDeși nu a plăcut tuturor, scenariul lui Fennell a fost considerat curajos de mulți critici, cu dialog ascuțit și o portretizare fără compromis a decăderii morale.

Recenzii negative:

• Exces de simbolism sexual: Unele scene au fost considerate inutil de grafice sau șocante, ceea ce pentru unii critici li s-a părut mai degrabă o căutare a controverselor decât o contribuție narativă.
• Probleme de tonFilmul se mișcă între comedie neagră, dramă și thriller și nu reușește întotdeauna să echilibreze aceste elemente în mod coerent.

Recepție publică

Publicul general a fost, de asemenea, împărțit. În timp ce unii telespectatori au fost fascinați de intensitatea și originalitatea Saltburn, alții s-au simțit nedumeriți sau incomod de conținutul său provocator.

Pe platforme precum Rotten Tomatoes, filmul a menținut un rating mediu. El scorul publicului a fost mai mare decât criticii”, sugerând că Saltburn S-a conectat mai ales cu un public tânăr deschis la propuneri riscante.

Pe platformele de socializare precum TikTok și Twitter, multe scene au devenit virale, în special cele cu conținut sexual sau emoțional intens. Muzica și imaginile, împreună cu momentele neașteptate și controversate, au ajutat filmul să devină un fenomen de conversație online.

Aspecte tehnice și vizuale

Unul dintre cele mai notabile elemente ale Saltburn este secțiunea sa vizuală. Fennell colaborează cu directorul de fotografie Linus Sandgren (Câștigător al Oscarului pentru La La Land) pentru a crea imagini care par să provină dintr-un tablou baroc: simetrice, saturate și pline de detalii.

Elemente tehnice notabile:

• Direcția artisticăSaltburn Manor este un personaj în sine. Fiecare cameră, grădină sau hol este încărcată cu simbolism și decădere vizuală. Stilul amintește de filme precum Favoritul fie Ochii larg închiși.
• Coloana sonoră: Compus de Anthony Willis, include melodii populare din anii 2000, cum ar fi „Murder on the Dancefloor”, care joacă un rol crucial în scena finală. Muzica funcționează ca un instrument narativ și emoțional.
• vestiar: Costumele reflectă contrastul dintre clasele sociale, precum și deteriorarea psihologică a personajelor de-a lungul filmului. De la costume elegante la nuditate intenționată, fiecare decizie estetică comunică altceva.
• Montare: Există secvențe lungi, unele chiar netăiate, care creează tensiune sau disconfort. De asemenea, se joacă cu repetarea și punctul de vedere, făcându-l pe spectator să se întrebe ce vede.

Concluzie

Saltburn Nu este un film pentru toată lumea, dar cu siguranță este o lucrare care nu te lasă indiferent. Amestecul său de frumusețe vizuală, critică socială, erotism și psihologie întortocheată face o experiență cinematografică intensă și unică.

Emerald Fennell demonstrează încă o dată că este un regizor îndrăzneț, fără teamă să exploreze teme întunecate sau să conteste normele tradiționale ale cinematografiei comerciale. Saltburn Este atât o satira a celor bogați, cât și un studiu al obsesiei, al dorinței de apartenență și al pericolelor idealizării celorlalți.

În timp ce tonul său extrem poate dezbina, iar unele decizii narative pot părea gratuite, nu se poate nega că filmul reușește să genereze conversație, să deranjeze și să fascineze. Și într-un peisaj de film saturat de formule previzibile, aceasta este deja o mare realizare.

VEZI MAI MULT